Iubesc culoarea. Iubesc fiecare culoare şi toate împreună. Iubesc oamenii care nu se sfiesc să poarte culori, să se exprime prin culoare. Îi văd de departe - pentru că nu pot trece neobservaţi - şi le zâmbesc întotdeauna! Asemenea luminii, mă regăsesc în acele persoane pe aceeaşi lumină de undă şi acelaşi indice de refracţie! Cred cu putere că atunci când iubeşti lumina, iubeşti şi culorile care rezultă din ea. Şi cum întunericul este absenţa luminii, văd persoanele care refuză culoarea ca fiind mai reci, mai rezervate, mai monotone. Dar nu e nimic rău să existe şi unii, şi ceilalţi! Închipuiţi-vă cum ar fi să fim toţi ca nişte explozii solare! Ne-am pârjoli unii pe ceilalţi!
Culoarea, însă, nu este doar pe noi, în hainele noastre. Eu cred că ea este în primul rând în sufletul nostru. Un suflet colorat este un suflet luminos. Lumina a trecut dincolo de tine şi ţi-a luminat viaţa!
Eu am trei sori în viaţa mea: Mihai, Mateea şi Eva (luaţi strict în ordinea apariţiei în viaţa mea!)! Cine are un copil va înţelege perfect ce spun. Până să apară ei, viaţa mea orbita haotic, fără sens şi fără finalitate. Ei mi-au dat lumina de care aveam atâta nevoie, atunci când o pierdeam, poate, pe a mea. Şi, deşi pare ciudat să orbitezi trei sori - fapt ce ar contrazice legile fizicii, iată că legile sufletului o permit! O mamă cu mai mulţi copii este de atâtea ori mai luminoasă, pentru că are multiplu de sori în viaţa ei! Şi, primind lumina de la ei, nu doar o reflect, ci, asemenea curcubeului, ea iese prin mine cu indici de refracţie diferiţi, într-o paletă de măcar şapte culori cunoscute.
Aşa că nu vă uitaţi ciudat la oamenii "coloraţi" care trec pe lângă voi! Bucuraţi-vă pentru ei! Înseamnă că au în viaţa lor măcar un soare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu