Instruire vs. Educare

Avem nevoie de discuţii din care să răsară idei sau semne de întrebare. Avem nevoie să ne folosim timpul construind, nu demolând, dar acele construcţii să dăinuie în timp. Avem nevoie să întâlnim oameni care să scoată ce e mai bun din noi, care să ne ajute să evoluăm. Şi când evoluăm împreună, mişcăm tot împreună societatea spre ceea ce ne dorim să fie.

Discutam recent cu un foarte drag coleg, Andrei Neştian şi rodul discuţiei noastre trebuie neapărat diseminat! Pe scurt: există diferenţă între a instrui şi a educa? Hai să vedem împreună!

A instrui provine etimologic din latină. Instro, instruere = a construi, a aranja, a mobila, dar înseamnă şi a introduce, a îndesa ceva într-o structură deja existentă.

A educa provinde tot din latină. Educo, educare = a creşte, a cultiva, a forma. Dar şi educo, educere = a scoate, a ridica, a înălţa.

Noi folosim în relaţie de sinonimie cele două verbe, dar ele exprimă noţiuni fundamental opuse. Că le folosim la nivel lingvistic, „nu ar fi bai”! Dar, în cazul nostru, aici chiar se potriveşte expresia că practica ne omoară!

Hai să medităm un pic la felul în care învăţământul românesc este fundamentat. Cam care este procentul de instruire şi care este cel de educare, pe fiecare ciclu de studii? Dacă prin instruire vedem construirea, dar şi adăugarea de cărămizi, atunci de câte cărămizi avem nevoie pentru a forma o structură rezistentă? Se ridică, însă, şi o a doua întrebare: pentru ce construim? Nu cumva ca la un moment dat să folosim acea construcţie în vederea obţinerii unor rezultate anticipate? Atunci, poţi obţine acele rezultate dacă nu educi? Prin educare te opreşti un pic din construit, priveşti de la înălţimea construcţiei la care ai ajuns, înţelegi un pic efortul pe care l-ai parcurs şi scoţi din structura creată anterior răspunsurile pentru care ai început, de fapt, acea construcţie, vezi efectele, formezi deprinderile. Închipuiţi-vă o muncă doar de zidire. Oare nu poate fi asimilată îndrăznelii înaintaşilor noştri de a construi Turnul Babel pentru a fi egali cu Divinitatea? Şi ce s-a întâmplat cu acea construcţie? A fost dărâmată, iar constructorii pedepsiţi! Deci, doar a instrui nu poate fi ceva bun.

Să nu înţelegeţi, însă, că nu avem nevoie de instruire! O, avem! Mai ales în clasele mici, când se porneşte de la ţinerea stiloului în mână şi învăţarea ABC-ului. Acestea nu pot fi deprinse altfel! În primii ani procentul de instruire este net mai mare decât cel de educare, dar nu este niciodată 100%! Înveţi ABC-ul prin instruire, dar scrii apoi cuvinte şi formezi propoziţii prin educare. Însă în învăţământul superior logic ar fi să creşti procentul de educare. Pentru ce alegi să urmezi şi studiile universitare? Doar ca să fii instruit? Într-o Eră digitală poţi fi instruit lejer şi pe altă planetă fiind. Informaţia este la un click distanţă! Atunci de ce ai nevoie? De educare! Vrei să înveţi să faci ceva, să îţi formezi nişte abilităţi/capabilităţi, să îţi creezi atitudini. Este inadmisibil ca la sfârşitul unui ciclu de studii de licenţă să nu bifezi nimic în aceste direcţii, însă să fii intoxicat statistic cu tone de informaţii. Unde ar trebui să înveţi să le aplici şi mai ales cum să le aplici? În „câmpul muncii”? Grea povară punem pe umerii bieţilor angajatori!

Haideţi să deschidem ochii – ca societate! Haideţi să vorbim mai mult, dar să nu batem câmpii! Haideţi să schimbăm idei! Haideţi să creştem şi în interior! Haideţi să ne instruim cu cărămizi bune! Şi, foarte important: haideţi să alegem să ne educăm! Închipuiţi-vă ce salt uriaş s-ar obţine chiar pe termen scurt!